Postarea este scrisa de un om scrantit. Asa de scrantit incat isi vede propria tampenie ca pe ceva bun.
Ce vreau eu?! Vreau sa traiesc. Si acum se aude murmurul din sala: Vrea sa traiasca?! Pai asa traieste, nu vezi!? Ea nu mai vrea prieteni, iubire, ura, fericire?!
Dupa ce in ultima luna mi'a murit un prieten bun, ma' 4 year dog, Terra, gandesc oleaca mai altfel. Si ca o mare paranteza, poate ca citind zici ca e doar un caine, asa cred ca as fi zis si eu, dar sa'ti vezi propriul caine murind sub ochii tai (plus ca o zi inainte de asta murise her puppy tot in fata mea), e nasol, nu vreau ca asta sa i se intample cuiva, cu toate ca asta te trezeste putin la realitate.
Am plans de 3 ori in viata mea, plans pe bune nu smiorcaieli. Prima oara acum vreo 3 ani, dar acea era o exteriorizare a spaimei, a sangelui. Iar urmatoarele doua au fost cand mi'au murit aceti doi caini.
Sa ne intoarcem la dorinta mea pentru ca am vorbit destul despre ''javrele ei''. Daca traiesc am timp si sa iubesc si sa'mi fac prieteni, o sa am timp pentru tot. Sigur ca daca nu ai sanatate e altceva. Sigur ati auzit oameni ce in spital, avand boli grave, spuneau ca ar renunta la tot numai sa traiasca.
M'am decis, anul 2010 o sa fie un an frumos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu