Tabara

Sish, acum o zi am venit din tabara (daca numar bine, cu toate ca ar putea fi chiar doua).

First am ajuns in Ploiesti, yeee, da' dupa aia cinci ore am ascultat numai Inna-Love, dar melodia nu s'a oprit aici ci a continuat si in tabara unde majoritatea picilor aveau ca ringtone melodia asta.

Cand in sfarsit (Aleluia!) am ajuns la minunata super pensiune pe la sase am descoperit ca 1.nu avem pic de semnal (Vodafonistii aveau!!) si 2. noi (Moa, Diana, Sabina si Irina plus miss supraveghetoarea de grup Raluca) avea sa stam la 200 m. de pensiunea mama.

Cabana noatra pe nume de cod Alba ca Zapada era o casa cu un etaj, numai ca numai parterul era gata, pe exterior nimic nu era facut, adica se vedea minunata caramida, iar inauntru camerele erau aranjate pe principiul taranesc ''Casa e ca sa dormi nu ca sa faci fitze'', dar in rest curtea era absolut miraculoasa, singurul loc inafara de strada unde aveam o linie, poate o data la sapte doua linii.

Sunt destule de povestit depre Alba ca Zapada (mai ales faza cu becul si curcile), dar prefer sa le spun mai incolo printre randuri.

Ora de culcare era la 11.30, dar pana terminam noi de facut dus ne culcam pe la doua. Noi am fi stat si mai mult, dar de! ''unii mai vor sa si doarma''.

Cand in sfarsit ne bagam si noi in pat miraculosul caine incepea sa urle, dar un urlat aproape omenesc incat deopotriva iti ingheta sangele si te enerva la culmea. La un moment dat noi ne'am gandit sa-i dam somnifere, dar nici ca am gasit vreo farmacie prin apropiere! Dar inafara de caine mai era si o vaca ce ''canta'' MOOOOVVVEEE si un cocos ce nu avea in nici un fel simtul timpului, orei sau cum i-o zice.

Masa a fost buna (inafara de supa de coji), dar prajiturile au fost simai si! (aspecte neinteresante).

Grupul nostru, adica cel al prostilor, era considerat cel mai sarit de pe fix, deoarece noi tipam, behaiam, dadaiam, haiam, si spuneam tot felul de prostii. Dar de altfel noi eram singurii mai mari printre picii atomici ce puneau niste intrebari absolut tampite.

Samurai-Jack alias Mariusica a fost o lipitoare excelenta, a reusit sa ne enerveze in fiecare moment. Mai era un pusti care statea langa camera baietilor ce purta itruna aceasi palarie de blugi pe care scri USA, aceasi ochelari tampiti de soare si aceasi mutra superioara. Mai era Agatha, ce nu se pieptana nici daca ii dadeai cu ceva in cap si daca vorbea iti spargea timpanele. Jeez...asa as putea vorbi despre toti : fata care a vomat, aia care a plans, si tot asa. Nu mentionez de sertar ca in fond nici ea nu ar vrea sa arate asa.

Faza cu becul nu e cine stie ce. Era un bec afara ce era pus la acelasi intrerupator cu baia, iar noi cand aprindeam lumina la baie dadeam cu maa si o aprindeam si pe aia de afara. si mereu ne faceu minunata observatie ca ardem becul ziua.

Era o baba ce mai venea din cand in cand pe la noi sa dea de mancare la curci, si asa am primit noi sapte mii de reclamatii ca am pus plapuma pe jos si ca aruncam cojile pe jos (adica pe iarba). Dar cand a plecat si-a lasat odraslele in curte, iar Sabs le'a alungat frumos pe strada sa se piarda >:).

Biiipppp. As mai avea multe de zis dar devine plictisitor.

Sal'tare.