Dupa...

Am observat ca dupa o luna jumate de scoala, asta insemnand drumul acasa-scoala-acasa, te face sa te porti ca un robot in viata.

Spre exemplu am observat asta cand tavarasa Sabina a venit cu idea de a merge pe undeva, in parc, prin magazine, oriunde, si am reactinat total ciudat, in sensul ca nu vroiam nimic. Mi se parea extrem de ciudat sa... sa fac ceva ''nou''.

M-am tot gandit pe drumul spre casa pe care il fac singura, ''ce fac eu acasa? imi place sa stau acasa?'' si oricum as fi intors intrebarea, din orice unghi as fi privit'o tot acelasi raspuns il dadeam: Nu. In plus cand ajung acasa ma ia amorteala si nu imi vine sa fac nimic, burta e goala, nu'mi pasa; ma doare capul, sa fie sanatos; am urmatoarea zi test, mai incolo; mi'e somn, mi'e lene sa ma bag in pat. Si tot asa pana ajung la concluzia extrem de patetica pe care este si inutil sa o spun pe sleau, dar de amorul discutiei o sa o fac : Scoala te robotizeaza.

Stiu ca acum probabil marea majoritate sar cu gra sa spuna ca la liceu e tare, e haios, ca nu ai de ce sa te plictisesti si sa oosesti. Chestia este ca eu nu ma plictisesc la liceul, ( e cel mai tare liceu, daca e sa o spun dupa mine), dar cum am plecat de la liceul intru in rutina obisnuita de robotizare si tarzeala.

Acum cand scriu nu vreau decat sa vina vacanta, sa treaca si tezele de care ma apuca groaza, sa treaca si testu' la chimie si tot. Sa ajung sa fiu la munte si sa ma uit pe fereastra si sa vad troienele de zapada.

Ma asteapta skiatul.

P.S. Acest text este o pura bataie de campi.